De Ce Au Femeile Multe Haine

Este ceva timp de când nu am mai scris. Asta înseamnă că am adunat povești pe care abia aștept să le împărtășesc cu voi. Am zis să profit de ultimele zile de vară din punct de vedere meteorologic și, cu iz de vacanță și izbită de prea multă inspirație, mă tot gândesc cu ce să încep.

Aș putea să scriu despre cum mi-am petrecut vara, despre ce să pui într-un bagaj astfel încât să fie cât mai mic și ușor, despre cum să vii la plajă sau cum să nu vii, sau despre cum era să mănânc grisine la mare pentru că am cheltuit aproape toți banii pe haine.

E drept, nu orice fel de haine. Vorbesc aici de haine ale unor designeri din Cluj (doi la număr), haine care mă definesc, iar eu cu greu îmi găsesc ceva care mă reprezintă și haine care întorc privirile pe unde merg. Pe scurt, sunt convinsă că știți sentimentul acela când probezi o ținută și ai impresia că ea a fost făcută special pentru tine.

În prima zi doar am aruncat un ochi printre hainele așezate strategic pe stender. În magazinul care era amenajat pe plaja de la Neversea totul era frumos aranjat, cu gust, însă prețurile un pic peste bugetul meu.

A doua zi, n-am rezistat și am probat o rochie. Am zis că o rochie nu o fi foc, dar ce faci când găsești aceeași rochie și pe altă variantă de culoare? Curată tortură! Pasionatele de shopping știu despre ce vorbesc. În acel moment soțul îmi spune: „Ia-o pe prima pentru că nu ai același zâmbet și la a doua”. Dar el nu stia, că, de fapt, în mintea mea zăcea următoarea întrebare: „cum să fac să le iau pe amândouă?”. Pur și simplu nu puteam să aleg, era ca și cum cineva mă punea să aleg între mâna stângă și mâna dreaptă. Am nevoie de amândouă!

Așadar, iau una dintre cele doua rochii și, îmbracată cu ea, defilez mândră pe plajă. Avantajul atunci când îți cumperi haine de pe plajă e că nu mai trebuie să te dezbraci ca să le probezi, pur și simplu le tragi pe tine. Un vis! Mi se pare foarte obositor să probez haine. Mai ales iarna.

Ce nu știu nici soțul, nici băiatul meu e că am vorbit pe ascuns cu fata de la care am cumpărat rochia și am asigurat-o că a doua zi, de dimineață, voi veni și după cea de-a doua.

Ajunsă la hotel, mi-am făcut repede niște calcule să văd cum stau cu bugetul. Eram în grafic, spre bucuria mea (mai aveam de stat 3 zile la mare).

Zis și făcut, a doua zi am avut și rochia neagră (prima este un bej foarte deschis, o minunăție!). Spre marea mea uimire, fi-miu, care are ceva probleme cu atenția, a fost perspicace și a observat-o. A făcut ochii mari și m-a și luat la 13-14: „Mami, ți-ai luat alta?” A trebuit să îi răspund că mi-au dat un spray de la magazin să o pot vopsi.

De obicei nu mint copilul, a doua zi i-am spus adevărul, mai ales că i-a spus soțului „hey, știai că mami are un spray cu care poate să își vopsească hainele?” (facepalm)

Mândră nevoie mare că am cele două rochii, mă pune Necuratul să trec pe la magazin să le salut pe fete și să mă încarc cu energia bună de acolo. Oameni buni, de la probatul unei veste, am ajuns să plec și cu vesta respectivă dar și cu o fustă maxi kaki care mergea de minune cu vesta (apropos, am detestat întodeauna această culoare, dar viața m-a învățat să nu mai fiu atât de rigidă). Și uite așa am creat un nou outfit, care merge atât ca beach outfit, cât și ca festival outfit.

 Am golit și cardurile, am cheltuit și ce mai aveam cash și îi spun fetei „știi că 3 zile voi manca grisine, nu?”. Dar cine e cea mai cool de pe plajă? 🙂

Noroc cu soțul meu, dragul de el, care nu m-a lăsat la greu.

În interiorul meu erau două voci, un fel de Gollum și Smeagol (Stăpânul Inelelor). Una zicea „ai înnebunit?! Cum poți să îți iei atâtea? Și uite cât sunt de scumpe!”, iar cealaltă – „Da, dar uite ce frumoase sunt! Pur și simplu nu mă pot abține. Trebuie să le am! My precious, my precious!” 😊. Mă luase așa, o frenezie, ca atunci când îți este foarte sete și nu poți bea doar două guri de apă. Nu știu dacă mă înțelegeți.

Și cum, în general, omul nu prea învață din greșeli, la munte am repetat figura doar că, de data asta, a fost vorba de un singur produs (tot de designer). Minunat, de altfel.

Numai că apoi, pe lângă grisine, am mâncat și pufuleți.

De-a lungul anilor am evoluat în sensul în care prefer să îmi cumpar haine de calitate în locul celor mass-market. Asta nu înseamnă că dacă văd o bluză care îmi place, nu o voi cumpăra. Doar că, voi calcula înainte toate variantele .

Mi-am pus de multe ori problema dacă această tendință a mea de a cumpăra este ceva patologic. Știți că sunt oameni care cumpără compulsiv diverse lucruri, nu neapărat haine, lucruri de care nu au neapărată nevoie.

De exemplu, cum ar fi să îmi cumpăr o mașină de tuns iarba, dar eu stau la bloc. Sau forme pentru brioșe dar eu am cuptorul stricat. Sau ustensile pentru gătit dar mie nu îmi place să gătesc. Ați înțeles ideea.

Se spune că atunci când ai un impuls de a cumpăra ceva să te dai un pas în spate și să aștepți puțin (10-15 minute) timp în care să te întrebi dacă ai cu adevărat nevoie de lucrul respectiv. Cu timpul, acel impuls se mai diminuează.

Credeți că nu am făcut și eu așa? Am făcut. Doar că acel gând ajunsese să mă bântuie zi și noapte. Și mă bântuia, oameni buni. Oriunde mergeam și orice făceam era și el cu mine.

Într-o noapte am și visat o pereche de pantofi, la care mă gândisem toată ziua, vă jur!

Și așa am înțeles că, la mine, shoppingul nu este un impuls. Este, pur și simplu ceva ce îmi place să fac. Ador să probez haine făcute de designeri, unde pot simți toată munca, pasiunea și dedicarea pe care le-au folosit atunci când au realizat produsul, să simt mirosul materialului și cum mă învăluie, iar dacă mă și îmbracă frumos, s-a produs frenezia de care vă spuneam mai devreme, „trebuie să te am! My precious!”

Acest lucru este valabil și în cazul pantofilor, accesoriilor etc. Apreciez foarte tare artiștii care au viziune și care pot crea minunății despre care, apoi, mă întreabă lumea. Nu o dată s-a întâmplat să fiu întrebată de unde am inelul, cine a făcut vesta pe care o port, de unde e geanta etc.

Nu îmi doresc foarte tare să epatez, dar dacă reușesc să ies din mulțime nefiind acesta principalul meu scop, ci acela de a fi autentică, de a mă simți în echilibru cu mine însămi, atunci sunt un om câștigat.

Când aleg o haină simt că și haina mă alege pe mine, iar atunci se produce click-ul.

Încalț o pereche de pantofi și știu imediat că sunt pentru mine.

Cu bijuteriile e altă poveste. E nevoie să mă las cucerita de ele și să le cuceresc la rându-mi.

Când probez o geanta deja am vizualizat cu ce haine o voi lua.

E o întreagă poezie. Un cumul de emoții și sentimente pe care nu am cum să le simt atunci când cumpăr haine din mall. Nu mă înțelegeți gresit. Știu că fiecare femeie are un buget, mai mic sau mai mare, însă, în loc de 3 bluze de la H&M poți opta pentru una de designer.

Pont: Sunt grupuri pe Facebook unde femeile își vând hainele la prețuri modice. Ele oricum nu le mai poartă și astfel, își recuperează o parte din investiție. It’s a win-win!

Eu însămi mi-am cumpărat o pereche de ghete ale unui designer român care, în mod normal, costă intre 600-1000 de lei, cu 150 de lei! Și arată impecabil! Să nu mai spun de genți, parfumuri…

Ca să mă raportez la titlu, cred că femeile au multe haine pentru că ele au un simț aparte pentru frumos, diversitate, evoluție, determinare, eleganță, mister, dar și nehotărâre, nepricepere, lipsa unei planificări…

Așa că, dragile mele, spor la shopping și nu vă simțiți vinovate atunci când vă cumpărați ceva frumos. Meritați din plin!