Cum A Început Totul

Având în vedere că acesta este primul meu articol, m-am tot gândit despre ce să fie și am decis să vă povestesc despre cum am început eu să scriu și, mai ales, despre cum am început să scriu despre modă și frumusețe.

Înca din școala primară, doamna învățătoare îmi lăuda compunerile. Adevărul este că îmi plăcea să scriu. Nu mi se părea deloc o corvoadă. Fără lipsă de modestie, cred că eram cea mai bună din clasă la acest lucru, cel puțin, așa mi-a dat de înteles, la acea vreme, doamna învățătoare.

Timpul a trecut, am terminat școala gimnazială și am intrat la un liceu cu profil economic, la îndemnul părinților (au spus ei că „este de viitor”). A urmat, apoi, Facultatea de Jurnalism, secția Comunicare și Relații Publice, la îndemnul unei doamne profesor din comisia de la bac la limba română, proba orală. Dumneai m-a întrebat ce vreau să studiez în continuare. I-am spus că nu știu, iar răspunsul a venit imediat: „eu îți recomand să dai la Comunicare pentru că ești bună la asta”. E drept, nu am avut emoții deloc la examen, față de o colega de ale mele care, a fost atât de emoționată, încât nu mai nimerea clanța să iasă din clasă. Efectiv o căuta în partea opusă.

După absolvirea facultății am lucrat în cu totul alte domenii decât cele studiate în școală.

De-a lungul timpului, diverse persoane (prieteni, persoane pe care abia le cunoscusem, profesori de la diverse cursuri de specializare) mi-au recomandat să îmi fac un blog și să încep să scriu. Mesajul lor a trecut, pur și simplu, pe lângă mine.

În anul 2018 m-a lovit brusc gândul: ce să fac cu viața mea? Ca atunci când te uiți în telefon și intri cu capul într-un stâlp sau cazi într-o groapă. Vechea poveste. Mă simțeam neîmplinită la job. Voiam să fac altceva. Voiam să dau valoare lucrurilor. Voiam să însemn ceva pentru oameni. Fă un curs! mi-am zis. Două domenii mi-ar fi plăcut să studiez: design interior și design vestimentar. Rezonând mai mult cu hainele, m-am decis, așadar, să încep un curs de design vestimentar. Mi-a plăcut enorm, prezentarea de la sfârșit constând în crearea a două-trei ținute care urmau să fie prezentate pe podium. Totul a ieșit minunat!

Long story short, nu am reușit să îmi găsesc de lucru în acest domeniu, am căutat timp de un an. Apoi mi-am dat seama că îmi place mai mult să combin hainele decât să le creez (nu înseamnă că nu voi crea haine niciodată!) și m-am apucat de cursuri de stilism. Profesorul și mentorul meu mi-a sugerat să îmi creez un blog și să încep să scriu. Am zis da, da și am facut nu, nu. De atunci, am fost la diverse shooting-uri, am avut ocazia să fiu stilist pentru o zi și chiar să vad cum se filmeaza spot-uri publicitare și campanii de modă.

Timpul trecea și eu depuneam CV-uri peste CV-uri și mergeam la interviuri pentru un post de stilist sau măcar ceva care sa aibă legatură cu hainele. E de prisos să mai spun că, în tot acest timp, eram deznădăjduită complet. Nu știam încotro s-o iau. Până într-o zi, când am spus STOP! E momentul să încep să scriu. Pentru mine dar, mai ales, pentru ceilalți.

O grămadă de întrebări mă invadau: Cine o să mă citească pe mine? Dacă voi părea ridicolă? Dacă lumea va spune că nu sunt potrivită pentru asta? Dacă… Dacă…

Atunci am avut o revelație. „Și ce dacă lumea mă va critica? Am făcut-o eu atatia ani (și eu sunt un critic aspru), chiar nu îmi pasă dacă părerea oamenilor va fi una negativă, m-am autocriticat și autosabotat destul. În plus, mi-am adus aminte de ce mi-a spus profesorul meu de stilism, Ovidiu Buta: când am astfel de prejudecăți, să fac lucrurile ca pe un hobby. Când ai un hobby nu îți pasă ce spun ceilalti, pur și simplu faci ce îți place.

Și uite-mă aici, scriind primele mele rânduri din ceea ce urmează a fi un blog de succes. 😊